Seul, Coreea de Sud
Părintii mei trebuiau să meargă la lucru. Dimineața devreme ne ducea mami pe toți trei la grădinița de pe Parâng. Simt și acum mirosul mâncării de pe holul grădinitei. Și covorul carpet roșu de pe scări. Eu trebuia să urc la etaj. Acolo era grupa mai mare. Îmi amintesc un căriucor… cred că era Vali sau poate Rodi. Nu înțelegeam atunci de ce trebuie să plecăm de acasă într-un loc cu mulți copii necunoscuți. Deși acasă vorbeam, săream și interacționam cu frații mei, la grădinita nu vorbeam niciodată cu nimeni. Nici măcar când îmi puneau ceilalți întrebări. Nu înțelegeam de ce trebuia să mă despart de frații mei și să merg la etaj. Nu știu cum e astăzi, dar pe vremuri grupele erau împărțite pe vârste. Probabil ar fi fost altfel viața mea la grădiniță dacă aș fi fost într-o grupă cu Vali și Rodi.
După somnul de amiazăzi, înainte sa vină părinții să ne ia (parcă întotdeuna era mami), primeam desert. Cel care mi-a rămas în memorie, deoarece era cel pe care îl așteptam cel mai mult, era budinca. Niște cești de aluminiu cu budincă de vanilie sau ciocolată. De ce îmi plăcea atât de mult desertul oare? Pe vremea aceea nu mâncam supele cu prea multă plăcere. Felul întâi era mereu supă, dar eu nu țin minte să o fi terminat vreodată din farfurie. De fapt cred ca nici nu mă atingeam de supă de cele mai multe ori. Stăteam in fața farfuriei, plină de rușine, deoarece doamnele care lucrau acolo de obicei aveau câte o vorbă neplacută pentru cei care nu mâncau. Pot spune că m-au marcat într-un fel cuvintele aruncate așa nepăsător de unele tanti de pe acolo… Nici în ziua de azi, adult fiind, nu agreez critica. Dar eram în al nouălea cer când la felul doi se serveau papanași. Îi așteptam mereu, dar bineînțeles, nu se serveau după placul meu. Erau uriași, dați prin biscuiți zdrobiți. Îi vedeam eu oare uriași la vârsta aceea ori erau într-adevăr uriași? De atunci nu am mai văzut niciodată papanași atât de mari …
Cu drag, Valentina!
sublompaș 
Am scris un comenatriu lung. Unde e
ApreciazăApreciază
Offff de ce nu mi sa publicat comentul. Nu pot sa cre d.
Am scris ca si eu am multe amintiri…. imi amintesc si eu de niste papanasi uriasi. Oare era la gradi undeceea si anca?
La gradi pe parang aveam mancare acasa cred.In rest nu prea am amintiri legate de mancare. Decat ca uneori Ioana a lui tanti Susana iesea la pranz deodata cu grupa.mea si stateam impreuna, eram mandra ca stiam pe cineva in grupanA
ApreciazăApreciază
Ola ola,
Eu am cateva franturi de amintiri care vreau sa vi le las.
Imi amintesc de o margarina cu floarea soarelui pe ambalaj ce o cumparam de la Olimpia. Mergeam cu tati uneori, ne mai lua inghetata de la aparat. Era mmm ff buna. Si mai primeam si cu glazura cateodata🤗
Si ca intr-o zi a venit vremea sa merg la gradi pe parang singura. O fi real sau imaginatie ca mami mi-a zis :de azi trebuie /o sa mergi singura…” si a fost dimineata aia sau alta ca am iesit sa merg si asa in dreptul tomberoanelor de la hinti, am observat ca e urata vreme, innorata, asa mai întunecată, iar eu mergeam singura la gradi. O fi fost prima mea victorie a independentei. Si aveam o geanta din plastic roz parca inauntru si panza in culori pe dinafara si eram asa mabdra de gentuta mea.
Mai stiu ca ieseam la hinti… si o data am patit ca nu stiu cine ne a chemat acasa… ca tineam banii sub sertar sus in bucatarie sau asa ceva, si au disparut banii dar erau de fapt intr-o cutie de medicamente… si cica a fost vali, ca el era cu luatu banilor🙄 de atunci isi dorea sa aiba bani hahaha
ApreciazăApreciază
Imi amintesc si eu geanta aia de plastic. Dar atucni deja ne duceam mancare de acasa. Si nu mai dormeam acolo. Ce zi de mers singura la gradi ai avut 🙂
ApreciazăApreciază