Amintiri din copilărie: la grădiniță

Amintiri din copilărie: la grădiniță

Seul, Coreea de Sud

 

KakaoTalk_20171030_140606888

 

      Părintii mei trebuiau să meargă la lucru. Dimineața devreme ne ducea mami pe toți trei la grădinița de pe Parâng. Simt și acum mirosul mâncării de pe holul grădinitei. Și covorul carpet roșu de pe scări. Eu trebuia să urc la etaj. Acolo era grupa mai mare. Îmi amintesc un căriucor… cred că era Vali sau poate Rodi. Nu înțelegeam atunci de ce trebuie să plecăm de acasă într-un loc cu mulți copii necunoscuți. Deși acasă vorbeam, săream și interacționam cu frații mei, la grădinita nu vorbeam niciodată cu nimeni. Nici măcar când îmi puneau ceilalți întrebări. Nu înțelegeam de ce trebuia să mă despart de frații mei și să merg la etaj. Nu știu cum e astăzi, dar pe vremuri grupele erau împărțite pe vârste. Probabil ar fi fost altfel viața mea la grădiniță dacă aș fi fost într-o grupă cu Vali și Rodi.

      După somnul de amiazăzi, înainte sa vină părinții să ne ia (parcă întotdeuna era mami), primeam desert. Cel care mi-a rămas în memorie, deoarece era cel pe care îl așteptam cel mai mult, era budinca. Niște cești de aluminiu cu budincă de vanilie sau ciocolată. De ce îmi plăcea atât de mult desertul oare? Pe vremea aceea nu mâncam supele cu prea multă plăcere. Felul întâi era mereu supă, dar eu nu țin minte să o fi terminat vreodată din farfurie. De fapt cred ca nici nu mă atingeam de supă de cele mai multe ori. Stăteam in fața farfuriei, plină de rușine, deoarece doamnele care lucrau acolo de obicei aveau câte o vorbă neplacută pentru cei care nu mâncau. Pot spune că m-au marcat într-un fel cuvintele aruncate așa nepăsător de unele tanti de pe acolo… Nici în ziua de azi, adult fiind, nu agreez critica. Dar eram în al nouălea cer când la felul doi se serveau papanași. Îi așteptam mereu, dar bineînțeles, nu se serveau după placul meu. Erau uriași, dați prin biscuiți zdrobiți. Îi vedeam eu oare uriași la vârsta aceea ori erau într-adevăr uriași? De atunci nu am mai văzut niciodată papanași atât de mari …

 

Cu drag, Valentina!

Anunțuri
Vegetariană sau nu?

Vegetariană sau nu?

85e61fbb0674f7e7e322e62d5b0fd323

De ieri am luat o hotărâre. Să renunț la carne, preparate din carne pentru 3 săptămâni. În cazul în care reușesc să mă abțin de la carne și mă obișnuiesc cu ideea  în aceste 3 săptămâni,  am să devin vegetariană. Da! Oi deveni soția/fiica/mătușa/nepoata/verișoara/oaspetele acela enervant care îți complică puțin treaba în bucătărie.

De ieri până azi reacțiile celor pe care i-am informat nu au fost chiar pozitive, aceștia fiind prietenul și mama. E normal, nu e prima dată când am decis un lucru și nu l-am respectat pe cât ar fi trebuit sau nici măcar nu l-am dus la bun sfârșit. Păi cum să nu mai mănânc tocană… Tocana vieții. Îmi aduc aminte de copilărie, când tot a doua seara la cină se servea tocană. O fi tradiție ardelenească?

Nu e vorba doar de mâncare ci și de produsele de înfrumusețare și nu numai, care testează pe animale, îmbrăcămintea/încălțămintea din piele. Există produse care nu testează pe animale ci folosesc anumite ingrediente de proveniență animală. Nu are rost sa dau copy-paste la exemple de ingrediente (există liste pe Google), le găsiți pe site-ul PETA sau multe alte bloguri informative.

E ditamai provocarea. Probabil o să trebuiască să renunț la jumătate din produsele pe care le dețin și să găsesc un înlocuitor ”cruelty free”. Nu sunt fană îmbrăcăminte din piele, dar sunt/eram fană încălțăminte din piele.Iar gătitul va fi probabil un moment terapeutic, probabil.

Sunt sigură că am omis multe alte teme în ceea ce privește vegetarianismul, deasemenea nu am cunoștințele necesare să dau sfaturi sau să critic teorii, persoane, idei. Acest post e un contract scris între mine și mine.

Vivi

Photo Credits: primeroseplaceart.co.uk

S-a dus primăvara

S-a dus primăvara

Seongnam, Coreea de Sud

 

20160606_125902_HDR

Peisaj de început de iunie

     Toată primăvara am postat doar o dată, prin martie ultima dată. Dar sunt motive pentru care m-am retras, ca să spun aşa. Vrem, nu vrem, stările interioare afectează acţiunile noastre. A fost o primăvară frumoasă cu soare, copaci în floare, dar noua mea cameră întunecoasă m-a cam deconectat de la tot ce era frumos.

     Aerul sufocant. În primăvara aceasta aerul a fost mai mereu irespirabil. Nu ştiu alţii cum se descurcă, dar la cel mai mic semn de poluare, plămânii mei simt imedeat că ceva e în neregulă. Apoi mă uit la cer şi nu îl vad. Mă uit în depărtare – ceaţă într-o zi cu soare. Verific aplicaţia care îmi arată calitatea aerului, da, ceva este „foarte în neregulă”. „Am uitat să îmi iau masca. De mâine o port în geantă.”

     Cafea, în loc de ceai. Mi se terminaseră ceaiurile la plic şi nu făcusem rost de altele. Am început să beau cafea aproape în fiecare dimineaţă. Cafeaua de la Gina 🙂 La început a fost pentru gust. Apoi am observat că dacă nu beau mă simt cam fără energie. O fi asta dependenţă? Probabil că da.

     Puţine relaţii sociale, şi acelea negative. Am redus numărul persoanelor cu care vin în contact. Au început să mă obosească conversaţiile, mai ales să îi ascult pe alţii. Unele persoane mă caută pentru a-mi povesti cât de rău le merge. Am început să fac tot posibilul să evit lumea. În schimb, am câştigat pe partea de preocupare de sine. După cum urmează.

     Fitness Blender. Un cuplu de americani care au un canal pe youtube unde postează filmuleţe cu exerciţii pentru diferite grupe de muşchi. Am început să fac şi eu sport cu ei, iar pe măsură ce fac, aş face şi mai mult. A început să îmi placă să mă mişc. Mă ajută extrem de mult cu stresul si perioadele depresive. Canalul de youtube aici.

     Investit în cărţi. Mi s-a făcut dor de citit. Dar nu pentru şcoală. Am început cu Idiotul lui Dostoievski pe care îl începusem acu ceva ani şi nu îl mai terminasem. Voiam să citesc în română, aşa că l-am descărcat în format pdf pe telefon. Apoi am intrat pe BookDepository şi mi-am comandat ceva cărţi de acolo, dar cum au cărţi doar în limba engleză, am comandat şi ceva romane în română de pe un site românesc. O să iau cărţile de la Ştefi când merg pe acasă.

    Ser pentru ten cu vitamina C, sfat de la Rodi. Am cumpărat un ser cu vitamina C care se aplică pe faţă şi gât. Rodi mi-a spus „o să-ţi placă”, când aşteptam comanda de pe Amazon. Tare îmi mai place, într-adevăr. Îmbunătăţeşte aspectul şi textura pielii în doar câteva zile. Parcă şi acneea e mai rară şi mai puţin vizibilă când apare. Aştept să văd ce se va întâmpla cu tenul meu în această vară. Anul trecut am avut multe probleme din cauza prafului şi umezelii.

20160607_144917_HDR.jpg

Astăzi nu am mai avut cafea şi am revenit la ceai.

Între timp m-am aprovizionat. Aici aromă de rodii.

Schimbări

Schimbări

Seongnam, Coreea de Sud, Din nou ceai cu mesaj. Din ceaiurile Ginei: -Mintea ta este creatoarea acestei lumi-.

 

20160221_183550_HDR

     O fi mintea noastră creatoarea a ceea ce trăim în fiecare zi, dar şi lucrurile exterioare ne afectează. Bineînţeles, dacă le dăm voie. Ei… eu le-am cam dat voie de câteva săptămâni încoace. Şi m-au tras în toate părţile cum au dorit ele. Reuşisem să ating un oarecare echilibru în lumea mea interioară, dar l-am zdruncinat şi aproape distrus. Mă mai descurc aşa, printre cerul invizibil din cauza poluării, pachete cu ceai care nu ajung de la cei dragi, terapii convulsive cu ciocolată (nu negră) însoţite de regrete…  Am renunţat şi la ceai. Îmi era milă să îl beau într-o stare de ne-calm interior. Ceaiul cere şi el o anume atmosferă, nu? M-am încumetat totuşi astăzi. Într-o zi în care nu am zărit soarele. Acolo la poli, unde o jumătate de an soarele stă ascuns, ştii mereu că va reapărea. Dar când mâna omului, mânată de mintea lui face soarele să dispară, atunci e o lume tristă. Văzduh înecăcios, maşini, autobuze, zgomot neîntrerupt, noapte fără stele. Dacă cu mintea noastră nu ne creem un univers al nostru, nu ştiu cum putem răzbi aşa, năpăstuiţi de alte fiinţe umane, de progres…

     Avusesem o cameră frumoasă şi luminoasă. Îmi spusesem că o merit, o fi vreo răsplată. Dar încă nu am dreptul la aşa ceva. Am revenit în întuneric şi lumină artificială. Într-o zi voi planta legume şi voi creşte o capră, pentru Gina.

20160218_152406_HDR.jpg

De la asta…

La asta: 

20160224_232814_HDR.jpg

E doar o chestiune de perspectivă, veţi spune. da, se prea poate.

     Cu drag, Valentina!

Ultima suflare a iernii

Ultima suflare a iernii

Seongnam, Coreea de Sud. Valentina şi ceaiul cu mesaj. Mesajul de astăzi: „Meditaţia este fluxul constant al conştiinţei”

 

20160209_201851_HDR.jpg

     M-am înconjurat de simboluri ale timpului. Un ceas, două calendare… Mai mult decât ale timpului, sunt simboluri ale trecerii şi efemerităţii. Mi-am aşezat uite aşa uneletele de măsurare pe masă, ca să măsor cât timp a mai rămas până mâine dimineaţă, până voi călători să îmi întâlnesc familia, până vor înflori magnoliile primăvara. Se făcuse cald spre mijlocul lui februarie 2016. Temperaturile urcaseră până pe la 10-12 grade. Mugurii au ieşit din ascunzătoare, vântul a tăcut, dar… Într-o noapte aşa liniştită, a coborât din nou gerul. Geamul camerei mele e opac, însă am zărit fulgi. Erau multi şi s-au făcut şi mai mulţi. Vorbeam cu Rodi la telefon. Până am terminat de vorbit se opriseră şi ei. „I-am ratat!”, mi-am zis. Doream să retrăiesc o noapte când la Cluj au căzut fulgi uriaşi de 10 centimetri şi am ieşit cu mami, Rodi şi Ştefi la hinţi să ne bulgărim. Chiar dacă ninsoarea se oprise am hotărât totuşi să ies. Era spre miezul nopţii. Uau! Totul era alb.”După doar o oră de ninsoare??” Da! Acoperise totul. M-am simţit ca un copil care vede omătul pentru prima dată. Îmi venea să zburd pe aleea pe care încă nu îşi lăsase nimeni paşii. E pustie academia noastră în timpul vacanţei. Scârţâitul zăpezii sub paşii mei, magia unei nopţi însingurate, fulgii care s-au pornit din nou, ca să îmi răsplătescă parcă bucuria… Voiam să cânt, voiam să spun tuturor cum se bucură un copil de zăpadă. Dar nu era nimeni. Iar eu nu aveam de gând să las noaptea singură şi să mă reîntorc în cameră.

     Aceasta avea să fie ultima suflare a iernii şi eu ştiam..

BeautyPlus_20160216002732_fast

Drumul spre cantină

BeautyPlus_20160216004337_fast.jpg

Lângă bibliotecă

BeautyPlus_20160216004446_fast.jpg

Locul de odihnă, unde pe timp de vară, cel mai plăcut lucru de

făcut la miezul nopţii e să fii singur şi să bei ceai

Când viața e prea dulce…

Când viața e prea dulce…

Savurează o bucățică de ciocolată amară, foarte amară, de calitate și fără prea multe ingrediente greu de pronunțat. Cu cât e mai amară ciocolata, cu atât conține mai puțin zahăr, zahărul care este un drog legal și prezent în majoritatea produselor procesate. O provocare pentru fiecare consumator: Citește tabelul nutrițional al fiecărui produs pe care-l pui în coș și scrie-mi la comment-uri câte produse din total sunt fără zahăr. Bineînțeles, am să particip și eu la provocare. Zahărul afectează creierul, mai exact sistemul limbic, parte a creierului asociată cu emoțiile, comportamentul, motivația și memoria de lungă durată. Conform cercetărilor zahărul dăunează apetitului, deoarece creează o stare de insațietate, adică îți provoci singur rău fără să realizezi.

Într-adevăr, în ziua de azi e greu să stai deoparte de produsele procesate, ar trebui să trăiești ca un sihastru, izolat de tot ceea ce ar putea să-ți facă rău. Soluția mea este echilibrul, mă bucur de fiecare câte puțin, încercând să mă dezobișnuiesc de năravuri nesănătoase. Deoarece ciocolata e slăbiciunea mea, de ce nu aș încerca una amară cu mai puțin zahăr și alte ingrediente procesate. Am găsit-o, e al dracului de amară! Se numește Vivani (link) și are 92 % cacao. O ciocolată de calitate, consumată responsabil oferă multe beneficii sănătoase precum antioxidanții care protejează împotriva bolilor de inimă, reglează presiunea arterială și stimulează sistemul imunitar, plus multe alte beneficii.

Atenție! Nu savurați o asemenea ciocolată înainte de somn deoarece s-ar putea sa vă părăsească somnul.

Enjoy, 

Vivi

Surse:

1.http://www.vivani-chocolate.de/index.html

2. http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/netherlands/10314705/Sugar-is-addictive-and-the-most-dangerous-drug-of-the-times.html

3. https://www.healthline.com/health-news/addiction-sugar-acts-like-drug-in-the-brain-and-could-lead-to-addiction-091813#1

4. https://en.wikipedia.org/wiki/Limbic_system

Popas

Popas

Popas cu Valentina:

FB_IMG_1454685000237

 

-Tocmai a trecut cu bicicleta prin faţa maşinii, eeeiii!

-Cine?

-Cum cine? Ţi-am spus acum o clipă! Că nu cred că va traversa strada cu maşina care se apropie. Băiatul pe bicicletă!

-Nu am auzit. Era aşa aproape maşina?

-Îţi spun! Zece metri! Dar copilul se încumetă. Sunt atât de rapizi astăzi …

-Noi cum eram?

-La cât de anevoie ne mişcăm în ultimii ani … îmi vine să spun că am fost aşa dintotdeauna, ce zici?

-Nu mai ştiu, nu înţeleg de ce gândurile nu mă mai ascultă ca altădată.

-Vine o vreme … vine …

-Cum?

-Vine vremea când mai e doar puţin până la sfârşit! Şi atunci nici pe mine nu mă mai înţelegi, cum să te înţelegi pe tine?

***

<Dorinţa prelungirii clipei, să fie ea atât de mare, încât necunoscutul din tine să-ţi poruncească să parăseşti timpul?…>